Prima scrisoare către tesaloniceni 2:1-20
2 Fără îndoială, voi știți, fraților, că vizita noastră la voi n-a fost în zadar.+
2 După ce mai întâi am suferit și am fost batjocoriți în Filipi,+ așa cum știți, Dumnezeu ne-a dat curaj* să vă spunem vestea bună+ în pofida multor împotriviri*.
3 Căci îndemnul pe care vi-l dăm nu vine dintr-o gândire greșită, nici dintr-o motivație rea* și nici prin înșelătorie.
4 Dimpotrivă, întrucât am fost considerați de Dumnezeu demni de a ne fi încredințată vestea bună, vorbim ca să le plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inimile.+
5 De fapt, voi știți că niciodată n-am folosit o vorbire lingușitoare și nici n-am făcut vreun lucru din lăcomie,+ încercând să părem altceva decât suntem; Dumnezeu este martor!
6 Nici n-am căutat glorie de la oameni – de la voi sau de la alții – , deși, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă împovărăm cu cheltuieli mari.+
7 Dimpotrivă, am fost blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care își alăptează și își îngrijește cu tandrețe copiii.
8 Astfel, având o tandră afecțiune pentru voi, am fost gata* nu numai să vă dăm vestea bună a lui Dumnezeu, ci și să ne dăm pe noi înșine* pentru voi,+ atât de dragi ne deveniserăți.+
9 Cu siguranță, fraților, vă amintiți de truda și de eforturile noastre. Când v-am predicat vestea bună a lui Dumnezeu, am muncit zi și noapte ca să nu vă împovărăm cu cheltuieli mari pe niciunul dintre voi.+
10 Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am fost loiali, drepți și ireproșabili față de voi, credincioșii.
11 Știți bine că, așa cum face un tată+ cu copiii lui, n-am încetat să vă îndemnăm, să vă consolăm și să vă sfătuim* pe fiecare,+
12 ca să umblați într-un mod demn de Dumnezeu,+ care vă cheamă la Regatul+ și la gloria sa.+
13 Iată de ce îi și mulțumim neîncetat lui Dumnezeu,+ deoarece, când ați primit cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-ați auzit de la noi, l-ați acceptat nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, credincioșii.
14 Căci voi, fraților, ați devenit imitatori ai congregațiilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea și sunt în unitate cu Cristos Isus, pentru că ați suferit din cauza celor din neamul vostru+ lucrurile pe care le suferă și ele din cauza iudeilor,
15 care i-au ucis chiar pe Domnul Isus+ și pe profeți și ne-au persecutat.+ Mai mult decât atât, ei nu-i sunt plăcuți lui Dumnezeu și acționează împotriva intereselor tuturor oamenilor,
16 deoarece caută să ne împiedice să le predicăm oamenilor din națiuni mesajul care îi poate salva.+ Astfel, ei adaugă mereu la păcatele lor. Dar a sosit timpul ca mânia lui* să vină asupra lor.+
17 Fraților, când am fost despărțiți de voi, chiar dacă pentru scurt timp (în sens fizic, nu în ce privește inima), ne-am străduit din răsputeri să vă vedem* din nou, pentru că ne era foarte dor de voi.
18 De aceea am vrut să venim la voi. De fapt, eu, Pavel, am încercat nu doar o dată, ci de două ori; dar Satan ne-a stat în cale.
19 Care este speranța, bucuria sau coroana cu care ne vom mândri înaintea Domnului nostru Isus în timpul prezenței sale? Oare nu chiar voi?+
20 Bineînțeles că voi sunteți gloria și bucuria noastră.
Note de subsol
^ Sau „îndrăzneală”.
^ Sau, posibil, „în mijlocul multor lupte”.
^ Sau „din necurăție”.
^ Lit. „ne-a făcut plăcere”.
^ Sau „să ne dăm sufletele”.
^ Sau „să vă depunem mărturie”.
^ Sau „mânia lui Dumnezeu”.
^ Lit. „să vă vedem fața”.