Către Romani 1:1-32

1  Pavel, sclav al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol și pus deoparte pentru vestea bună a lui Dumnezeu,+  pe care el a promis-o mai înainte prin profeții săi în sfintele Scripturi,  cu privire la Fiul său. Potrivit cărnii, el era din descendența* lui David,+  dar, cu putere, potrivit spiritului sfințeniei, a fost numit Fiul lui Dumnezeu+ prin învierea din morți+ – da, Isus Cristos, Domnul nostru.  Prin el am primit bunătate nemeritată și un apostolat,+ pentru ca oameni din toate națiunile+ să aibă credință și să asculte de el, spre gloria numelui său,  națiuni din care ați fost și voi chemați să fiți ai lui Isus Cristos.  Către toți cei iubiți de Dumnezeu din Roma, chemați să fie sfinți: Să aveți bunătate nemeritată și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!  În primul rând, îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, deoarece în toată lumea se vorbește despre credința voastră.  Căci Dumnezeu, pentru care îndeplinesc un serviciu sacru cu toată ființa mea* anunțând vestea bună despre Fiul său, îmi este martor că vă amintesc mereu în rugăciunile mele,+ 10  implorând ca acum, dacă este voința lui Dumnezeu, să reușesc, în sfârșit, să vin la voi. 11  Căci doresc mult să vă văd, ca să vă dau un dar spiritual pentru întărirea voastră 12  sau, mai degrabă, ca să ne încurajăm reciproc,+ fiecare prin credința celuilalt, eu prin a voastră și voi prin a mea. 13  Dar nu vreau să nu știți, fraților, că mi-am propus de multe ori să vin la voi, ca să am un rod și printre voi, ca printre celelalte națiuni, însă până acum am fost împiedicat. 14  Eu le sunt dator atât grecilor, cât și străinilor*, atât celor înțelepți, cât și celor fără carte; 15  de aceea, sunt dornic să vă anunț vestea bună și vouă, celor din Roma.+ 16  Căci nu îmi este rușine cu vestea bună;+ ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credință,+ mai întâi a iudeului+ și apoi a grecului.+ 17  Fiindcă prin ea se dezvăluie dreptatea lui Dumnezeu, iar cei ce au credință văd aceasta și li se întărește credința,+ după cum este scris: „Dar cel drept va trăi prin credință”.+ 18  Căci mânia lui Dumnezeu+ se dezvăluie din cer împotriva oricărei impietăți* și a oricărei nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul+ prin nedreptate, 19  fiindcă ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este clar dezvăluit, pentru că le-a fost dezvăluit de Dumnezeu.+ 20  Căci calitățile sale invizibile, da, puterea sa eternă+ și dumnezeirea sa,+ se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute,+ așa că ei sunt fără scuză. 21  Fiindcă, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, nu l-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu i-au mulțumit, ci raționamentele lor au devenit absurde, iar inima lor nesăbuită s-a întunecat.+ 22  Deși spun că sunt înțelepți, au devenit iraționali 23  și au schimbat gloria Dumnezeului nepieritor în chipuri făcute după asemănarea omului pieritor, a păsărilor, a patrupedelor și a reptilelor*.+ 24  Prin urmare, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, după dorințele inimii lor, ca să-și dezonoreze corpurile între ei. 25  Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună și s-au închinat* și au slujit* creației, nu Creatorului – lăudat să fie el pentru totdeauna. Amin! 26  De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor pofte sexuale rușinoase,+ căci femeile lor au schimbat relațiile firești cu unele contrare naturii;+ 27  la fel, și bărbații au renunțat la relațiile firești cu femeile și, în dorința lor pătimașă, s-au aprins unii față de alții, făcând lucruri obscene bărbați cu bărbați+ și primind în ei înșiși pedeapsa* deplină pe care o meritau pentru nelegiuirea lor.+ 28  Și, întrucât ei n-au găsit de cuviință să-l cunoască pe* Dumnezeu, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor, pe care el o dezaprobă, astfel că ei fac lucruri care nu sunt potrivite.+ 29  Sunt plini de orice fel de nedreptate,+ de nelegiuire, de lăcomie+ și de răutate, plini de invidie,+ de omoruri,+ de ceartă, de înșelătorie+ și de dorința de a face rău;+ sunt șoptitori*, 30  defăimători,+ îl urăsc pe Dumnezeu, sunt nerușinați, trufași, lăudăroși, uneltitori*, neascultători de părinți,+ 31  fără pricepere,+ neloiali în angajamente, fără afecțiune naturală și neîndurători. 32  Și, deși aceștia cunosc foarte bine hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu – că oricine practică astfel de lucruri merită moartea+ – , nu numai că le fac în continuare, dar îi și aprobă pe cei care le practică.

Note de subsol

Lit. „sămânța”.
Lit. „cu spiritul meu”.
Sau „celor ce nu sunt greci”. Lit. „barbarilor”.
Sau „târâtoarelor”.
Sau „au adus un serviciu sacru”.
Sau „au venerat”.
Sau „răsplata”.
Sau „să aibă o cunoștință exactă despre”.
Sau „bârfitori”.
Sau „născocitori de rele”.

Note de studiu

Multimedia

Orașul Roma
Orașul Roma

Roma, capitala Imperiului Roman, era situată pe râul Tibru, într-o zonă cu șapte coline. Pe măsură ce imperiul prospera, orașul se extindea. Pe la mijlocul secolului I e.n., Roma avea în jur de un milion de locuitori, inclusiv o mare comunitate evreiască. Se pare că primii creștini din Roma au fost evrei și prozeliți care fuseseră în Ierusalim la Penticosta din 33 e.n. și îi auziseră predicând pe apostolul Petru și pe alți discipoli. Probabil că acești noi discipoli au adus vestea bună cu ei când s-au întors la Roma. (Fa 2:10) În scrisoarea adresată romanilor, redactată aproximativ în 56 e.n., apostolul Pavel a spus că ʻîn toată lumea se vorbea despre credința’ acelor discipoli din Roma. (Ro 1:7, 8) Acest material video prezintă o reconstituire 3D a câtorva puncte de interes ale orașului de pe timpul lui Pavel.

1. Via Appia

2. Circus Maximus

3. Colina palatină și Palatul lui Cezar

4. Templul lui Cezar

5. Teatre

6. Panteon

7. Râul Tibru

Sinagogă din orașul Ostia
Sinagogă din orașul Ostia

Această imagine prezintă vestigiile unei sinagogi din Ostia, un port al Romei. Deși modificată și renovată de-a lungul timpului, construcția inițială a fost, din câte se pare, o sinagogă ridicată în a doua jumătate a secolului I e.n. Prezența acestei sinagogi indică faptul că evreii locuiau în apropierea Romei de mult timp. Deși ei au fost alungați din Roma de către împăratul Claudiu în jurul anului 49 sau 50 e.n., este posibil ca în zonă să fi rămas unele comunități evreiești. (Fa 18:1, 2) După moartea lui Claudiu, în 54 e.n., mulți evrei s-au întors la Roma. Când Pavel le-a scris creștinilor din Roma, aproximativ în 56 e.n., congregația era formată atât din evrei, cât și din neevrei. Așa se explică faptul că Pavel a analizat probleme specifice ambelor categorii de creștini, ajutându-i să înțeleagă cum puteau trăi împreună în unitate. (Ro 1:15, 16)

1. Roma

2. Ostia