Către Romani 7:1-25
7 Oare nu știți, fraților (căci le vorbesc unor cunoscători ai legii), că Legea stăpânește peste un om cât timp el trăiește?
2 De exemplu, o femeie căsătorită este legată prin lege de soțul ei cât timp el este în viață, dar, dacă soțul ei moare, ea este eliberată de sub legea soțului ei.+
3 Astfel, dacă ea ar ajunge să fie a altui bărbat cât timp soțul ei trăiește, ar fi numită adulteră.+ Dar, dacă soțul ei moare, ea este liberă de legea lui și nu este adulteră dacă ajunge să fie a altui bărbat.+
4 Și voi, frații mei, ați ajuns morți față de Lege prin corpul lui Cristos, ca să fiți ai altuia,+ ai celui care a fost sculat din morți,+ ca să dăm rod pentru Dumnezeu.+
5 Căci, atunci când trăiam potrivit cărnii, dorințele păcătoase, dezvăluite de Lege, lucrau în corpurile* noastre ca să dăm rod pentru moarte.+
6 Dar acum am fost eliberați de sub Lege,+ fiindcă am murit față de ceea ce ne ținea legați, ca să fim sclavi într-un sens nou, prin spirit,+ și nu în sensul vechi, prin codul scris.+
7 Ce vom spune deci? Este Legea păcat? Nicidecum! De fapt, n-aș fi cunoscut păcatul dacă n-ar fi fost Legea.+ De exemplu, n-aș fi cunoscut pofta dacă Legea n-ar fi zis: „Să nu poftești”.+
8 Însă păcatul, găsind ocazia prin poruncă, a trezit în mine pofta sub toate formele ei, căci, fără lege, păcatul era mort.+
9 Într-adevăr, fără lege, eu eram înainte viu. Dar, când a venit porunca, păcatul a prins din nou viață, însă eu am murit.+
10 Și mi-am dat seama că porunca aceasta, care trebuia să ducă la viață,+ ducea la moarte.
11 Fiindcă păcatul, găsind ocazia prin poruncă, m-a amăgit și m-a omorât.
12 Deci Legea în sine este sfântă și porunca este sfântă, dreaptă și bună.+
13 Prin urmare, a dus ceea ce este bun la moartea mea? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se dovedească păcat, mi-a cauzat moartea prin ceea ce este bun,+ pentru ca, prin poruncă, păcatul să devină și mai rău*.+
14 Fiindcă știm că Legea este spirituală, dar eu sunt carnal, vândut păcatului.+
15 Nu înțeleg de ce fac ceea ce fac. Căci nu practic ce vreau, ci fac ce urăsc.
16 Totuși, dacă fac ce nu vreau, recunosc că Legea este bună.
17 Însă acum nu mai sunt eu cel ce face acest lucru, ci păcatul care locuiește în mine.+
18 Căci știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun. Pentru că în mine există dorința de a face binele, însă nu există puterea de a-l face.+
19 Nu fac binele pe care îl vreau, ci practic răul pe care nu-l vreau.
20 Deci, dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce face acest lucru, ci păcatul care locuiește în mine.
21 Găsesc deci în cazul meu această lege: Când vreau să fac ce este drept, răul este în mine.+
22 Într-adevăr, după omul lăuntric îmi place legea lui Dumnezeu,+
23 dar văd în corpul* meu o altă lege, care poartă război împotriva legii minții+ mele și mă ține captiv sub legea păcatului+ care este în corpul* meu.
24 Nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest corp care mă duce la moarte?
25 Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea sunt sclav al legii lui Dumnezeu, dar cu carnea sunt sclav al legii păcatului.+