Salt la conţinut

Salt la cuprins

Chiar trebuie să facem mişcare?

Chiar trebuie să facem mişcare?

Chiar trebuie să facem mişcare?

„Faceţi mişcare de două ori pe săptămână ca să vă menţineţi în formă. Faceţi exerciţii fizice 30 de minute pe zi. Evitaţi alcoolul pentru a preveni cancerul. Beţi alcool ca să nu vă îmbolnăviţi de inimă. Nu-i aşa că uneori suntem asaltaţi din toate părţile de sfaturi bine intenţionate? Azi ziarele spun un lucru, iar mâine, cu totul altceva. . . . De ce nu ajung oamenii de ştiinţă la un acord asupra acestor chestiuni? De ce este cafeaua dăunătoare într-o săptămână şi inofensivă săptămâna următoare?“ — Barbara A. Brehm, doctor în pedagogie şi profesor de educaţie fizică şi sport.

SPECIALIŞTII au multe dezacorduri privind nutriţia şi menţinerea condiţiei fizice. În pofida noianului de informaţii pe această temă, numeroşi oameni au nelămuriri cu privire la ce anume trebuie şi nu trebuie să facă pentru a-şi ocroti sănătatea. Totuşi, legat de necesitatea de a efectua activităţi fizice moderate, se pare că oamenii de ştiinţă au căzut de acord asupra unui lucru: dacă vrei să te bucuri de o sănătate bună, trebuie să faci cu regularitate mişcare!

Lipsa activităţii fizice a devenit o problemă gravă a societăţii moderne, îndeosebi în ţările industrializate. În trecut, mulţi oameni din aceste ţări erau nevoiţi să presteze o muncă manuală grea; pe atunci agricultura, vânătoarea şi construcţiile erau principalele îndeletniciri. Într-adevăr, din cauza eforturilor fizice uriaşe pe care le presupunea câştigarea existenţei, munca era pentru strămoşii noştri o corvoadă. De aceea, durata medie de viaţă era mai scurtă. Potrivit lucrării Encyclopædia Britannica, „în Grecia şi Roma antică, speranţa medie de viaţă era în jur de 28 de ani“. În contrast cu aceasta, spre sfârşitul secolului al XX-lea speranţa de viaţă în ţările dezvoltate ajunsese la 74 de ani. Ce a generat această schimbare?

Tehnologia — binecuvântare sau blestem?

În comparaţie cu oamenii care au trăit cu secole în urmă, oamenii de azi sunt mai sănătoşi şi trăiesc mai mult. Aceasta se datorează într-o oarecare măsură revoluţiei tehnologice. Invenţiile din ultima vreme au schimbat modul în care facem unele lucruri, iar multe munci grele au devenit mai uşor de îndeplinit. În plus, medicina a reuşit să subjuge multe boli şi, prin urmare, starea de sănătate a majorităţii oamenilor s-a îmbunătăţit simţitor. Totuşi, aici e un paradox.

Deşi are meritul de a fi promovat o sănătate mai bună, tehnologia modernă a dus, cu trecerea timpului, la adoptarea unui stil de viaţă sedentar de către mulţi oameni. Într-un raport recent, intitulat International Cardiovascular Disease Statistics, Asociaţia Americană de Cardiologie a explicat că „tranziţia economică, urbanizarea, industrializarea şi globalizarea generează anumite schimbări în stilul de viaţă, care, la rândul lor, favorizează apariţia bolii cardiace“. Printre principalii factori de risc erau menţionate „lipsa activităţii fizice şi alimentaţia nesănătoasă“.

În multe ţări, cu numai 50 de ani în urmă, omul harnic îşi câştiga pâinea în sudoarea feţei. Îşi ara pământul cu plugul şi cu calul, mergea până-n sat pe bicicletă, iar seara mai făcea nişte reparaţii prin gospodărie. Nepoţii lui au însă un stil de viaţă cu totul diferit. Muncitorul modern stă în faţa unui calculator cea mai mare parte a zilei, merge cu maşina aproape peste tot, iar seara şi-o petrece în faţa televizorului.

Potrivit unui studiu, tăietorii de lemne suedezi, care în trecut ardeau zilnic până la 7000 de calorii doborând copaci şi cărând buşteni, supraveghează în prezent maşinării sofisticate ce îndeplinesc majoritatea muncilor grele. Cândva, aproape peste tot în lume, oamenii construiau şi întreţineau drumurile cu târnăcoape şi lopeţi. Acum însă, chiar şi în ţările în curs de dezvoltare, buldozerele şi utilajele grele sapă şi excavează în locul lor.

În unele regiuni ale Chinei, tot mai mulţi preferă să folosească scuterele în locul bicicletelor ca mijloc de transport. În Statele Unite, unde 25% dintre distanţele parcurse nu depăşesc un kilometru şi jumătate, aproximativ 75% dintre acestea sunt parcurse cu automobilul.

Tehnologia modernă a dat naştere şi unei generaţii de copii sedentari. Un studiu preciza că, pe măsură ce jocurile video devin „mai distractive şi mai realiste, copiii petrec . . . tot mai mult timp în faţa ecranului“. La concluzii asemănătoare s-a ajuns şi în ceea ce priveşte urmărirea programelor TV şi alte forme de divertisment care nu-i supun pe copii la nici un efort fizic.

Pericolele sedentarismului

Reducerea drastică a activităţilor fizice a generat o sumedenie de probleme de natură fizică, mintală şi afectivă. De pildă, potrivit unui raport al unei instituţii medico-sanitare din Marea Britanie, „la copiii inactivi, respectul de sine poate fi mai scăzut, iar stresul şi anxietatea, mai accentuate. De asemenea, aceşti copii sunt mai expuşi riscului de a începe să fumeze şi să se drogheze decât copiii activi. Angajaţii inactivi lipsesc mai mult de la serviciu decât cei activi. În anii târzii ai vieţii, oamenii inactivi îşi pierd forţa şi mobilitatea necesare pentru activităţile de zi cu zi. Prin urmare, mulţi nu mai sunt independenţi şi au o sănătate psihică mai precară“.

Cora Craig, preşedinta Institutului Canadian de Cercetări asupra Condiţiei Fizice şi Stilului de Viaţă, precizează: „În prezent, canadienii sunt mai puţin activi la locul de muncă decât în trecut . . . În ansamblu, activitatea fizică s-a redus mult“. În ziarul canadian Globe and Mail se spune: „Aproximativ 48% dintre canadieni sunt supraponderali, dintre care 15% sunt obezi“. Ziarul adăuga că, în Canada, 59% dintre adulţi sunt sedentari. Dr. Matti Uusitupa, de la Universitatea din Kuopio (Finlanda), avertizează că, „din cauza creşterii numărului de oameni obezi şi sedentari, la nivel mondial cazurile de diabet de tip 2 se înmulţesc vertiginos“.

În urma unui studiu efectuat în Hong Kong s-a descoperit că aproximativ 20% dintre decesele înregistrate în rândul persoanelor de 35 de ani sau mai mult ar putea fi asociate cu lipsa activităţii fizice. Studiul, condus de profesorul Tai-Hing Lam de la Universitatea din Hong Kong şi publicat în 2004 în Annals of Epidemiology, concluziona că „sedentarismul îi expune [pe chinezii din Hong Kong] la pericole mai mari decât fumatul“. Cercetătorii prezic că şi în restul Chinei „mortalitatea [asociată cu sedentarismul] va ajunge la fel de mare“.

Este justificată această îngrijorare? Poate dăuna sănătăţii lipsa de mişcare, mai mult decât fumatul? Se ştie că, spre deosebire de oamenii activi, persoanele inactive sunt mai predispuse la hipertensiune, accident vascular cerebral, infarct, anumite tipuri de cancer, osteoporoză şi obezitate. *

Publicaţia The Wall Street Journal precizează: „Pe fiecare continent, chiar şi acolo unde malnutriţia e la ea acasă, numărul oamenilor supraponderali şi obezi creşte într-un ritm alarmant. Vinovatul principal? Combinaţia aceloraşi cauze: alimentaţia bogată în calorii şi sedentarismul. Aceeaşi combinaţie favorizează obezitatea şi în Statele Unite“. Dr. Stephan Rössner, profesor la Institutul Karolinska din Stockholm (Suedia), este de acord cu cele menţionate în revistă şi chiar îndrăzneşte să afirme că „nu există nici o ţară în lume în care obezitatea să nu se răspândească“.

O problemă globală

Evident, un program de exerciţii fizice moderate are un rol vital în promovarea unei bune sănătăţi. Totuşi, deşi se vorbeşte mult în mass-media despre pericolele sedentarismului, o mare parte a populaţiei mondiale nu face mişcare. Potrivit Federaţiei Mondiale de Cardiologie, se crede că între 60% şi 85% dintre oameni, „mai cu seamă fetele şi femeile, nu fac suficientă mişcare pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea“. Această organizaţie este de părere că „aproape două treimi dintre copii nu fac suficientă mişcare ca să tragă foloase pe plan fizic“. În Statele Unite, aproximativ 40% dintre adulţi sunt sedentari, iar jumătate dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 21 de ani nu participă cu regularitate la activităţi fizice intense.

În urma unui studiu care a urmărit preponderenţa sedentarismului în stilul de viaţă din 15 ţări europene, s-a descoperit că proporţia oamenilor inactivi variază între 43%, în Suedia, şi 87%, în Portugalia. În São Paulo (Brazilia), circa 70% din populaţie e sedentară. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) precizează că „datele obţinute la nivel mondial în urma sondajelor ce vizau starea sănătăţii sunt de o consecvenţă izbitoare“. Nu ar trebui să ne surprindă, aşadar, că aproximativ 2 milioane de oameni mor anual din cauza unor afecţiuni legate de sedentarism.

Medicii consideră alarmante aceste informaţii. Ca urmare, organisme guvernamentale din întreaga lume au demarat diverse campanii menite să informeze publicul asupra beneficiilor pe care le aduce activitatea fizică moderată. Până în anul 2010, Australia, Japonia şi Statele Unite speră să înregistreze o creştere de 10% a nivelului de activitate fizică în rândul populaţiei. Scoţia intenţionează ca, până în anul 2020, 50% din populaţia adultă să facă regulat mişcare. Într-un comunicat al OMS se spune că „alte ţări care au organizat programe naţionale pentru promovarea activităţii fizice au fost Mexicul, Brazilia, Jamaica, Noua Zeelandă, Finlanda, Federaţia Rusă, Marocul, Vietnamul, Africa de Sud şi Slovenia“.

Deşi guvernele şi instituţiile medico-sanitare depun eforturi pentru a promova un stil de viaţă activ, fiecăruia ne revine responsabilitatea de a ne îngriji de propria sănătate. Întrebaţi-vă: Sunt suficient de activ? Fac destule exerciţii fizice? Dacă nu, ce pot face pentru a abandona stilul de viaţă sedentar? În următorul articol se va arăta ce măsuri puteţi lua pentru a face mai multă mişcare.

[Notă de subsol]

^ par. 16 Lipsa mişcării poate spori considerabil riscul apariţiei unor boli ce pun în pericol viaţa. De exemplu, potrivit Asociaţiei Americane de Cardiologie, sedentarismul „dublează riscul apariţiei bolii cardiace şi îl măreşte cu 30% pe cel al hipertensiunii. De asemenea, dublează pericolul de deces ca urmare a bolii cardiovasculare şi a accidentului vascular cerebral“.

[Chenarul de la pagina 4]

Preţul sedentarismului

Pentru multe guverne şi instituţii medico-sanitare, povara financiară pe care a pus-o sedentarismul pe umerii societăţii constituie un mare motiv de îngrijorare.

Australia - În această ţară, costurile medicale generate de sedentarism se ridică anual la aproximativ 377 de milioane de dolari.

Canada - Potrivit Federaţiei Mondiale de Cardiologie, pe parcursul unui singur an, Canada a cheltuit peste 2 miliarde de dolari pentru tratarea unor afecţiuni „cauzate de sedentarism“.

Statele Unite - Pe parcursul anului 2000, Statele Unite au cheltuit astronomica cifră de 76 de miliarde de dolari pentru tratarea unor afecţiuni legate de lipsa mişcării.

[Chenarul de la pagina 5]

Copiii au nevoie de mişcare

În urma studiilor recente s-a descoperit că un număr tot mai mare de copii nu fac cu regularitate mişcare. Totuşi, băieţii fac mai multă mişcare decât fetele. Se pare că, pe măsură ce cresc, copiii participă tot mai puţin la activităţi fizice. Prezentăm în continuare câteva dintre multiplele foloase pe care le pot trage copiii din activitatea fizică regulată:

● întărirea oaselor şi a ligamentelor şi dezvoltarea masei musculare

● prevenirea creşterii în greutate şi a obezităţii

● preîntâmpinarea problemelor legate de hipertensiune

● prevenirea diabetului de tip 2

● creşterea respectului de sine şi prevenirea anxietăţii şi a stresului

● prevenirea sedentarismului la vârsta adultă

[Chenarul de la pagina 6]

Vârstnici mai sănătoşi

S-a spus că odată cu înaintarea în vârstă cresc şi foloasele unui program de exerciţii fizice. Cu toate acestea, de teama de a nu se răni sau de a se îmbolnăvi, mulţi vârstnici nu fac cu regularitate mişcare. E adevărat, cei aflaţi la vârsta senectuţii trebuie să consulte un medic înainte de a începe un program de exerciţii fizice. Totuşi, specialiştii sunt de părere că activitatea fizică poate îmbunătăţi considerabil calitatea vieţii la o vârstă înaintată. Iată câteva domenii în care exerciţiile fizice le pot aduce foloase celor în vârstă:

● agerime mintală

● mobilitate şi echilibru

● sănătate emoţională

● refacerea în urma unei boli sau a unui traumatism

● activitatea gastrointestinală şi hepatică

● metabolism

● sistem imunitar

● densitatea oaselor

● energie