UNII sunt de părere că numai prin violenţă se poate obţine libertate pe plan politic şi puritate pe plan religios şi că numai prin forţă vor fi înlăturaţi de la putere conducătorii nedoriţi. În plus, unele guverne recurg la teroare pentru a menţine ordinea şi pentru a putea ţine sub control masele. Dar, dacă ar fi adevărat că terorismul este un instrument eficient de guvernare şi de reformă socială, ar trebui ca el să aducă pace, prosperitate şi stabilitate. După o vreme, violenţa şi teama ar trebui să dispară. S-au văzut oare asemenea rezultate?

Adevărul este că terorismul distruge respectul faţă de viaţă şi cauzează vărsări de sânge şi acte pline de cruzime. Adeseori, din cauza durerii, victimele se răzbună, ceea ce duce la alte represalii, care, la rândul lor, amplifică dorinţa de răzbunare a acestor victime.

De mii de ani, oamenii încearcă să-şi rezolve singuri problemele politice, religioase şi sociale. Însă toate eforturile lor au eşuat. S-a demonstrat exact ce spune Biblia: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Ieremia 10:23). Isus a spus: „Înţelepciunea a fost îndreptăţită prin lucrările ei“ (Matei 11:19, Cornilescu, 1996). Prin extensie, aceste principii biblice sugerează că terorismul nu este decât o falsă speranţă. Roadele terorismului nu au fost libertatea şi fericirea, ci dimpotrivă moartea, suferinţa şi distrugerea. Aceste roade rele s-au făcut simţite din plin pe tot parcursul secolului al XX-lea, iar la începutul secolului al XXI-lea sunt de-a dreptul copleşitoare. Mulţi sunt de părere că, în loc să fie soluţia, terorismul este una dintre problemele omenirii.

„Zi de zi trăiesc cu speranţa ca nici unul dintre membrii familiei mele ori dintre prieteni să nu moară. . . . Poate că avem nevoie de un miracol.“ Aşa scria o adolescentă a cărei ţară natală este devastată de terorism şi violenţă. Cuvintele ei ne poartă spre o concluzie la care au ajuns mulţi: Soluţia la problemele omenirii depăşeşte puterea omului. Numai Creatorul său mai poate soluţiona problemele actuale de pe pământ, inclusiv terorismul. Dar de ce ar trebui să ne încredem în Dumnezeu?

Un motiv ar fi că, în calitate de Creator, Iehova nu ne-a dat doar viaţă, ci şi doreşte să ne bucurăm de ea în pace şi să avem un sentiment de mulţumire. Iată ce a scris Isaia, un profet al lui Dumnezeu: „Acum, DOAMNE, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul, şi Tu olarul nostru, suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale“ (Isaia 64:8). Iehova este Tatăl omenirii, iar în ochii lui oamenii tuturor naţiunilor sunt preţioşi. Nu el este vinovat de nedreptatea şi ura care duc la acţiuni teroriste. Înţeleptul rege Solomon a spus: „Dumnezeu i-a făcut drepţi pe oameni, dar ei umblă cu multe şiretenii“ (Eclesiastul 7:29). Răutatea omului şi influenţa demonică sunt cauzele principale ale terorismului. În nici un caz nu se poate vorbi de incompetenţă din partea lui Dumnezeu. — Efeseni 6:11, 12.

Un alt motiv pentru care ne putem încrede în Iehova ar fi: Întrucât el i-a creat pe oameni, Dumnezeu înţelege mai bine decât oricine cauzele problemelor omenirii şi ştie mai bine ca oricine şi cum să le rezolve. Acest adevăr îl găsim în paginile Bibliei, în Proverbele 3:19: „Prin înţelepciune a întemeiat DOMNUL pământul şi  prin pricepere a întărit El cerurile“. Plin de încredere în Dumnezeu, un bărbat din antichitate a scris: „De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la DOMNUL, care a făcut cerurile şi pământul“. — Psalmul 121:1, 2.

Avem şi un al treilea motiv pentru care ar trebui să ne încredem în Dumnezeu: El poate pune capăt vărsărilor de sânge. Pe timpul lui Noe, „pământul era plin de violenţă“ (Geneza 6:11). Atunci, judecata lui Dumnezeu a venit pe neaşteptate şi a fost completă: „[Dumnezeu] nu s-a reţinut să pedepsească o lume veche, . . . când a adus un potop peste o lume de oameni lipsiţi de pietate“. — 2 Petru 2:5.

Biblia ne arată ce lecţie trebuie să învăţăm din ce s-a întâmplat în zilele lui Noe: „Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii care au devoţiune sfântă, dar să-i rezerve pe oamenii nedrepţi pentru ziua de judecată ca să fie tăiaţi“ (2 Petru 2:9). Dumnezeu poate face diferenţa între cei care doresc cu sinceritate o viaţă mai bună şi cei care le fac altora viaţa un calvar. Pe aceştia din urmă, el i-a rezervat pentru ‘distrugerea oamenilor lipsiţi de pietate’. Însă celor ce doresc să trăiască în pace, el le pregăteşte un pământ nou în care locuieşte dreptatea. — 2 Petru 3:7, 13.

Scriitorii Bibliei au folosit adesea cuvântul „pământ“ cu referire la omenire. De exemplu, în Geneza 11:1 se spune că „tot pământul avea o singură limbă“, adică toţi oamenii care trăiau atunci vorbeau aceeaşi limbă. Expresia „un pământ nou“ folosită de apostolul Petru are acelaşi sens. Iehova Dumnezeu va aduce în existenţă o nouă societate omenească astfel că dreptatea şi justiţia vor lua locul violenţei şi a urii, devenind „locuitorii“ permanenţi ai pământului. În profeţia consemnată în Mica 4:3 se spune: „El va judeca între multe popoare, va hotărî între popoare puternice, până departe. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare; nici un popor nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa să facă război“.

Cum va fi viaţa oamenilor când această profeţie se va împlini? În Mica 4:4 se spune: „Fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura“. În acel paradis  pământesc, nimeni nu va mai trăi cu frica unui posibil atac terorist. Puteţi avea încredere în această promisiune? Cu siguranţă, „căci gura DOMNULUI oştirilor a vorbit“. — Mica 4:4.

Prin urmare, în timp ce ameninţarea teroristă proliferează, iar naţiunile se cutremură din cauza actelor violente, iubitorii păcii au găsit soluţia: ei se încred în Iehova. Nu există problemă pe care el să nu o poată rezolva. El va înlătura toată suferinţa, chiar şi moartea. Biblia spune: „[El] nimiceşte moartea pe vecie: Stăpânul, DOMNUL va şterge lacrimile de pe toate feţele“ (Isaia 25:8). Ţări, care le sunt dragi multor oameni, dar care în prezent sunt răvăşite de durere şi de teamă din cauza terorismului, vor fi în curând locuri unde va domni pacea. De o astfel de pace, promisă de Dumnezeul „care nu poate să mintă“, are omenirea atâta nevoie! — Tit 1:2; Evrei 6:17, 18.