Copilul vostru adolescent spune că sunteţi prea stricţi. Instinctele părinteşti însă vă spun cu totul altceva. „Dacă o las mai moale cu regulile, va da de bucluc!“, vă gândiţi probabil.

Puteţi, totuşi, stabili reguli rezonabile. Mai întâi de toate, trebuie să înţelegeţi de ce regulile l-ar putea irita pe copilul vostru adolescent. a

Mit: Toţi adolescenţii se răzvrătesc împotriva regulilor. Este un aspect inevitabil al adolescenţei.

Realitate: Dacă părinţii fixează reguli rezonabile şi le discută cu adolescentul, este mai puţin probabil ca acesta să se răzvrătească.

Deşi răzvrătirea depinde de mai mulţi factori, părinţii ar putea, fără să-şi dea seama, să încurajeze un astfel de comportament dacă regulile lor sunt rigide sau nu mai sunt adecvate vârstei adolescentului. Gândiţi-vă la următoarele aspecte.

• Reguli rigide. Când părinţii fac legea şi nu lasă loc discuţiilor, regulile devin mai degrabă o cămaşă de forţă care îl sufocă pe adolescent decât o centură de siguranţă care îl protejează. Drept urmare, acesta ar putea ajunge să facă în secret exact ceea ce părinţii i-au interzis să facă.

• Reguli care nu mai sunt adecvate vârstei. Explicaţia „Pentru că aşa zic eu“ îi poate fi suficientă unui copil mic, dar nu şi unui adolescent. El are nevoie de motive. La urma urmei, în viitorul nu foarte îndepărtat, copilul vostru adolescent va locui probabil singur şi va trebui să ia decizii importante. Ar fi mult mai bine ca el să înveţe să judece lucrurile şi să ia decizii înţelepte încă de pe acum, cât încă se află sub supravegherea voastră.

Dar ce puteţi face dacă adolescentul pare iritat de orice regulă stabilită de voi?

Mai întâi de toate, e bine să înţelegeţi că adolescenţii trebuie să aibă — şi, în adâncul sufletului, chiar vor să aibă — reguli. Prin urmare, stabiliţi reguli şi asiguraţi-vă că fiul vostru adolescent le înţelege. „Când adolescenţilor li se stabilesc limite clare şi când aceştia se aşteaptă să fie supravegheaţi în mod rezonabil de părinţi, riscul ca ei să adopte o conduită discutabilă este mai mic“, precizează cartea Letting Go With Love and Confidence. La polul opus se află părinţii dezinteresaţi, care le acordă copiilor lor adolescenţi prea multă libertate, lăsând astfel impresia că nu sunt preocupaţi de viaţa copiilor. Aceasta poate pregăti calea spre răzvrătire. (Principiu biblic: Proverbele 29:15)

Cum puteţi, aşadar, da dovadă de echilibru? Permiteţi-i adolescentului să-şi exprime sentimentele cu privire la regulile stabilite în familie. Dacă, de pildă, vă cere să modificaţi ora la care trebuie să se întoarcă acasă seara, ascultaţi-l în timp ce-şi argumentează cererea. Un adolescent care ştie că a fost ascultat cu atenţie va fi mai dispus să respecte decizia pe care o luaţi, chiar dacă nu e de acord cu ea. (Principiu biblic: Iacov 1:19)

Însă, înainte de a lua o decizie, nu uitaţi un adevăr general valabil: În timp ce adolescenţii tind să ceară mai multă libertate decât ar trebui să aibă, părinţii tind să acorde mai puţină libertate decât ar putea să acorde. Aşadar, gândiţi-vă cu seriozitate la cererea copilului vostru adolescent. S-a dovedit el responsabil? Aţi putea da dovadă de mai multă flexibilitate în situaţia de faţă? Fiţi gata să cedaţi dacă este potrivit. (Principiu biblic: Geneza 19:17–22)

Pe lângă faptul de a asculta ce simte adolescentul, asiguraţi-vă că îl conştientizaţi şi de îngrijorările voastre. Procedând astfel, îl ajutaţi să înveţe să se gândească nu doar la dorinţele lui, ci şi la sentimentele altora. (Principiu biblic: 1 Corinteni 10:24)

În final, luaţi o decizie şi explicaţi-i motivele ce stau la baza ei. Chiar dacă nu e încântat de decizia voastră, va fi probabil bucuros să ştie că are părinţi care îl ascultă cu atenţie. Nu uitaţi, adolescentul este un adult în devenire. Stabilind reguli rezonabile şi discutându-le cu el, îl veţi ajuta să devină un adult responsabil. (Principiu biblic: Proverbele 22:6)