„Ce vom mânca?“

ÎN TIMPUL lui Isus, oamenii vorbeau adesea despre mâncare şi băutură. De fapt, primul miracol al lui Isus a fost transformarea apei în vin, iar în două ocazii el a hrănit mulţimi de oameni doar cu câteva pâini şi câţiva peşti (Matei 16:7–10; Ioan 2:3–11). Isus a luat masa atât cu săracii, cât şi cu bogaţii. Împotrivitorii săi chiar l-au acuzat că era „mâncăcios şi băutor de vin“ (Matei 11:18, 19). Bineînţeles, acest lucru nu era adevărat. Întrucât ştia că mâncarea şi băutura erau importante pentru oameni, Isus s-a referit la ele pentru a ilustra adevăruri profunde (Luca 22:14–20; Ioan 6:35–40).

Ce fel de mâncare şi băutură exista în zilele lui Isus? Cum era gătită mâncarea şi cât efort necesita pregătirea ei? Răspunsurile la aceste întrebări te vor ajuta să înţelegi mai bine unele evenimente şi expresii menţionate în evanghelii.

‘Dă-ne pâinea pentru ziua de azi’

Atunci când Isus i-a învăţat pe discipoli să se roage, el le-a spus să-i ceară lui Dumnezeu lucrurile necesare vieţii, cum ar fi ‘pâinea pentru ziua de azi’ (Matei 6:11). Pâinea era un aliment de bază, astfel că în ebraică şi în greacă „a mânca“ însemna literalmente „a mânca pâine“. În secolul I, pâinea se pregătea din grâu, orz, ovăz, secară sau mei, cereale care ocupau un loc important în alimentaţia evreilor. S-a estimat că o persoană consuma aproximativ 200 de kilograme de cereale pe an, ceea ce îi asigura cam jumătate din numărul de calorii necesare.

Majoritatea familiilor preferau să facă pâine în casă, o îndeletnicire deloc uşoară. Iată ce se spune într-o carte: „Pentru că făina nu putea fi păstrată prea mult timp fără să se strice, femeile trebuiau să macine în fiecare zi“. Cât dura măcinatul? Autorul cărţii spune: „Într-o oră de măcinat din greu la râşniţă, dintr-un kilogram de grâu se obţineau 800 de grame de făină. Având în vedere că o persoană consuma zilnic aproximativ o jumătate de kilogram de grâu, femeia trebuia să macine timp de trei ore pentru a hrăni o familie cu cinci sau şase membri“ (Bread, Wine, Walls and Scrolls).

 Să ne gândim acum la Maria, mama lui Isus. Pe lângă activităţile gospodăreşti, ea trebuia să facă suficientă pâine pentru soţul ei, cei cinci băieţi şi, cel puţin, două fete (Matei 13:55, 56). Cu siguranţă, Maria, asemenea celorlalte evreice, depunea multe eforturi ca să asigure pâinea pentru fiecare zi.

„Veniţi şi mâncaţi“

După ce a fost înviat, Isus li s-a arătat câtorva dintre discipolii săi într-o dimineaţă. Aceştia fuseseră la pescuit toată noaptea, dar nu prinseseră nimic. Atunci Isus le-a spus prietenilor săi obosiţi: „Veniţi şi mâncaţi!“. Apoi i-a servit cu peşte proaspăt şi cu pâine (Ioan 21:9–13). Deşi acesta este singurul loc din evanghelii în care se vorbeşte despre un mic dejun, se ştie că dimineaţa evreii mâncau pâine, nuci, stafide sau măsline.

Dar ce se poate spune despre masa de prânz? Într-o lucrare se afirmă: „Masa de prânz consta din alimente uşoare: pâine, cereale, măsline şi smochine“ (Life in Biblical Israel). Acestea erau, probabil, alimentele pe care discipolii lui Isus le-au adus din Sihar, „pe la ceasul al şaselea“, adică în jurul prânzului, în timp ce Isus vorbea cu o samariteană la izvor (Ioan 4:5–8).

Seara, familiile se strângeau pentru a lua împreună principala masă a zilei. Într-o carte se spune: „Majoritatea oamenilor mâncau pâine sau terci de orz sau de alte cereale, de leguminoase sau, mai rar, de grâu. La acestea adăugau sare, ulei, măsline, miere, suc dulce de fructe sau un sos aromat“ (Poverty and Charity in Roman Palestine, First Three Centuries C.E.). Meniul mai putea conţine lapte, brânză, legume şi fructe proaspete sau uscate. Pe atunci, în Palestina se cultivau aproximativ 30 de feluri de legume, printre care ceapă, usturoi, ridichi, morcovi şi varză, precum şi peste 25 de feluri de fructe, cum ar fi smochine (1), curmale (2) şi rodii (3).

Imaginează-ţi cum arăta masa plină cu unele dintre aceste alimente când Isus a luat cina cu Lazăr şi cu cele două surori ale acestuia, Marta şi Maria. Încearcă să simţi mirosul de mâncare amestecat cu cel de „nard veritabil“, scump, care umplea camera când Maria i-a uns picioarele lui Isus (Ioan 12:1–3).

„Când dai un ospăţ“

Cu o altă ocazie, în timp ce mânca „în casa unuia dintre conducătorii fariseilor“, Isus i-a învăţat pe cei prezenţi o lecţie valoroasă. El a spus: „Când dai un ospăţ, invită-i pe săraci, pe infirmi, pe şchiopi şi pe orbi şi vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să te răsplătească. Căci vei fi răsplătit la învierea  celor drepţi“ (Luca 14:1–14). Dacă acel fariseu bogat ar fi urmat sfatul lui Isus, ce fel de mâncare ar fi oferit cu ocazia banchetului?

Probabil le-ar fi dat invitaţilor săi pâine specială, coaptă în diferite forme şi în a cărei compoziţie se puneau mirodenii, vin şi miere. De pe masă n-ar fi lipsit nici untul, brânza, măslinele şi uleiul de măsline. Potrivit unei lucrări, „o persoană consuma anual 20 de litri de ulei de măsline, la care se adăuga o anumită cantitate pentru cosmetice şi pentru iluminat“ (Food in Antiquity).

Dacă un om bogat locuia lângă mare, el şi invitaţii săi ar fi consumat mai mult ca sigur peşte proaspăt. Cei care locuiau departe de mare mâncau peşte marinat sau în saramură. Gazdele bogate ar fi oferit şi alte sortimente de carne, adevărate delicatese pentru oaspeţii săraci. O mâncare obişnuită erau ouăle preparate în diferite feluri (Luca 11:12). Gustul acestor mâncăruri era îmbunătăţit cu verdeţuri şi mirodenii, cum ar fi menta, mărarul, chimenul şi muştarul (Matei 13:31; 23:23; Luca 11:42). Apoi, oaspetele putea savura un desert din grâu prăjit, migdale, miere şi mirodenii.

Cu ocazia unei petreceri se ofereau struguri proaspeţi, stafide sau vin. În Palestina au fost găsite mii de teascuri, ceea ce dovedeşte cât de apreciat era vinul. Arheologii au descoperit în Gabaon 63 de pivniţe săpate în stâncă, în care puteau fi depozitaţi aproximativ 100 000 de litri de vin.

„Nu vă îngrijoraţi niciodată“

În timp ce citeşti evangheliile, observă că Isus a făcut de multe ori referire la mâncare sau băutură în ilustrările sale. De asemenea, el a predat lucruri importante în timp ce s-a aflat la masă. Deşi lui Isus şi discipolilor săi le-a făcut plăcere să stea la masă mai ales în compania prietenilor, ei nu au făcut din aceasta principalul scop al vieţii.

Isus i-a ajutat pe discipoli să aibă un punct de vedere echilibrat cu privire la mâncare şi băutură. El le-a spus: „Nu vă îngrijoraţi deci niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?». Fiindcă pe toate acestea naţiunile le caută stăruitor. Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri“ (Matei 6:31, 32). Discipolii au ţinut cont de acest sfat, iar Dumnezeu le-a purtat de grijă (2 Corinteni 9:8). Deşi alimentaţia noastră este, probabil, diferită de cea a evreilor din secolul I, să păstrăm şi noi în minte sfatul lui Isus. Putem fi siguri că Dumnezeu va avea grijă şi de noi dacă punem interesele sale pe primul loc în viaţă (Matei 6:33, 34).