Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebarea nr. 2: Ce se va întâmpla cu mine când voi muri?

Întrebarea nr. 2: Ce se va întâmpla cu mine când voi muri?

ROMAN era doar un copil când un prieten apropiat al său a murit într-un accident de maşină. „Moartea prietenului meu m-a tulburat foarte mult, a spus el. Ani la rând după aceea m-am tot întrebat ce se întâmplă cu noi când murim.“

De ce este normal să ne punem această întrebare?

Moartea omului nu pare un lucru firesc. Indiferent ce vârstă am avea, în general nu ne dorim să murim. Mulţi se tem de ceea ce se va întâmpla după moarte.

Cum răspund unii la această întrebare?

Mulţi cred că, la moarte, o parte din om continuă să trăiască. Ei cred că oamenii buni vor merge la cer, iar cei răi vor fi chinuiţi veşnic pentru păcatele lor. Alţii consideră că, la moarte, omul îşi încetează existenţa şi, în cele din urmă, este dat uitării.

Ce idee transmit aceste răspunsuri?

Din primul răspuns se înţelege că, la moarte, în realitate omul nu moare. Al doilea răspuns transmite ideea că viaţa este lipsită de sens. Cei care au acest punct de vedere ar putea adopta următoarea concepţie fatalistă despre viaţă: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri“ (1 Corinteni 15:32).

Ce ne învaţă Biblia?

Biblia nu ne învaţă că, la moarte, o parte din om continuă să trăiască. Dumnezeu l-a inspirat pe regele Solomon să scrie: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“ (Eclesiastul 9:5). Cei care nu sunt „conştienţi de nimic“ nu ştiu absolut nimic despre ceea ce se întâmplă în jurul lor. Ei nu pot simţi şi nu pot face nimic. Aşadar, cei morţi nu-i pot ajuta pe cei vii şi nici nu le pot face rău.

Contrar opiniei multora, scopul lui Dumnezeu nu a fost ca oamenii să moară. El l-a creat pe primul om, Adam, cu perspectiva de a trăi veşnic pe pământ. Dumnezeu a menţionat moartea numai când i-a spus lui Adam care era pedeapsa pentru neascultare. El i-a interzis lui Adam să mănânce din fructul unui anumit pom şi l-a avertizat că, dacă va mânca, ‘în mod sigur va muri’ (Geneza 2:17). Dacă Adam şi Eva ar fi rămas ascultători, ei şi toţi urmaşii lor care i-ar fi fost loiali lui Dumnezeu ar fi trăit veşnic pe pământ.

Adam a ales să ignore avertismentul lui Dumnezeu. Neascultând de Dumnezeu, el a păcătuit şi, de aceea, a murit (Romani 6:23). Nicio parte din Adam nu a supravieţuit morţii sale. La moarte, Adam şi-a încetat existenţa. Dumnezeu i-a spus lui Adam: „În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Întrucât toţi oamenii sunt urmaşii lui Adam, cu toţii am moştenit păcatul şi moartea (Romani 5:12).

În pofida alegerii greşite a lui Adam, Dumnezeu îşi va îndeplini scopul de a umple pământul cu urmaşii perfecţi ai lui Adam (Geneza 1:28; Isaia 55:11). În curând, Iehova îi va readuce la viaţă pe majoritatea oamenilor care au murit. Vorbind despre acel timp, apostolul Pavel a spus: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:15).

Roman, citat anterior, a studiat Biblia şi a aflat ce spune ea despre moarte şi despre Iehova Dumnezeu. Lucrurile pe care le-a învăţat au avut un efect profund asupra lui. Vă invităm să citiţi relatarea lui în articolul „Biblia schimbă viaţa oamenilor“.