Era realist ca David să aştepte ca Dumnezeu să-i acorde atenţie? Îţi acordă Dumnezeu atenţie şi ţie? Multor oameni le este greu să creadă că un Dumnezeu atotputernic ar putea fi interesat de ei. De ce?

Un motiv este acela că Dumnezeu este infinit superior omului. Văzute din înălţimea cerurilor, „naţiunile sunt ca o picătură de apă dintr-o găleată, ca un strat fin de praf pe o balanţă” (Isaia 40:15). Un critic din zilele noastre a spus că ar fi „culmea înfumurării să ne imaginăm că divinitatea se interesează de fiecare om şi îi cunoaşte problemele”.

Alţi oameni cred că nu merită atenţia lui Dumnezeu din cauza conduitei lor. De exemplu, un bărbat pe nume Jim mărturiseşte: „Mă rugam tot timpul pentru pace şi stăpânire de sine, dar nu trecea mult şi mă enervam din nou. În cele din urmă, mi-am spus că sunt un om rău şi că Dumnezeu nu poate să mă ajute”.

Este Dumnezeu prea departe de noi ca să ne acorde atenţie? Ce simte el cu adevărat faţă de creaturile sale imperfecte? Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dezvăluit unele lucruri despre sine, nimeni n-ar fi ştiut cum este el şi n-ar fi putut să răspundă la aceste întrebări. Biblia, care conţine mesajul transmis de Dumnezeu omenirii, ne dă asigurarea că el nu este o entitate îndepărtată, căreia nu-i pasă de oameni. De fapt, Biblia afirmă că el „nu este departe de niciunul dintre noi” (Faptele 17:27). În următoarele patru articole vom analiza ce ne spune Dumnezeu despre interesul pe care îl arată faţă de oameni şi vom vedea ce a făcut el în mod concret pentru unele persoane.