Din câte se pare, evanghelia lui Luca a fost scrisă după cea a lui Matei, dar înaintea celei a lui Marcu. Probabil, Luca și-a redactat evanghelia după ce el și Pavel s-au întors de la Filipi, la sfârșitul celei de-a treia călătorii misionare a lui Pavel. Este posibil ca Luca să-și fi compilat relatarea pe parcursul celor doi ani în care Pavel a fost închis la Cezareea, înainte să fie dus la Roma, unde urma să compară înaintea Cezarului.

Matei și-a scris evanghelia, din câte se pare, pentru evrei, iar Marcu, pentru neevrei, în special pentru romani. Luca însă și-a scris evanghelia pentru toți oamenii. Aproximativ 60% din informațiile pe care le conține Evanghelia după Luca nu se găsesc în altă parte. Luca menționează cel puțin șase miracole care nu sunt consemnate de Matei, Marcu și Ioan. (Lu 5:1-6; 7:11-15; 13:11-13; 14:1-4; 17:12-14; 22:50, 51) De asemenea, el include multe ilustrări care nu apar în celelalte evanghelii, de exemplu cele din Lu 10:30-35; 15:11-32 și 16:19-31.

Fiind medic, Luca oferă detalii suplimentare cu privire la starea fizică a unor bolnavi. (Lu 4:38; 5:12; Col 4:14) Vocabularul său este mai bogat decât al celor trei evangheliști la un loc, ceea ce constituie un indiciu al nivelului său de instruire.

Deși în relatare nu apare nicăieri numele lui Luca, în Fragmentul muratorian (c. 170 e.n.) evanghelia îi este atribuită lui. De asemenea, unii autori din secolul al II-lea, precum Clement din Alexandria și Ireneu, îl recunosc pe Luca drept scriitorul acestei evanghelii.

Având în vedere că Luca nu a făcut parte dintre Cei doisprezece și că, probabil, a devenit discipol abia după moartea lui Isus, el nu a fost martor ocular la niciun eveniment consemnat în evanghelia sa. Totuși, întrucât l-a însoțit pe Pavel la Ierusalim la sfârșitul celei de-a treia călătorii misionare a apostolului (Fa 21:15-17), Luca a avut posibilitatea să facă cercetări temeinice cu privire la Isus Cristos chiar în țara în care Fiul lui Dumnezeu își desfășurase activitatea. De exemplu, Luca a putut să vorbească personal cu numeroși martori oculari la evenimentele din viața lui Isus, cum ar fi discipolii care erau încă în viață și, probabil, Maria, mama lui Isus. În plus, este posibil ca Luca să fi consultat și evanghelia lui Matei.