mii de oameni: Lit. „miriade”. Termenul grecesc se referă literalmente la un grup de 10 000, dar poate fi folosit și cu privire la un număr mult mai mare, nedeterminat.

plămădeala: În Biblie, plămădeala este deseori folosită ca simbol al corupției și al păcatului. Aici se referă la învățături denaturate și la influențe corupătoare. (Mt 16:6, 11, 12; 1Co 5:6-8)

la lumină: Adică în public, în mod deschis.

se va predica de pe acoperișul caselor: Vezi nota de studiu de la Mt 10:27.

Gheenă: Vezi nota de studiu de la Mt 5:22.

vrăbii: Vezi nota de studiu de la Mt 10:29.

pentru două monede de mică valoare: Lit. „pentru doi asarioni”. Anterior, în cel de-al treilea tur de predicare în Galileea, Isus a spus că două vrăbii costau un asarion. (Mt 10:29) Un asarion reprezenta plata unui lucrător pentru 45 de minute de muncă. (Vezi Ap. B14.) Acum, din câte se pare după circa un an, în timp ce predică în Iudeea, Isus spune că cinci vrăbii costau doi asarioni. Comparând cele două pasaje, înțelegem că aceste păsări aveau o valoare atât de mică, încât negustorii o ofereau pe a cincea gratis.

chiar și perii capului vă sunt toți numărați: Vezi nota de studiu de la Mt 10:30.

adunărilor publice: Sau, posibil, „sinagogilor”. Substantivul grecesc synagōgḗ, folosit aici, înseamnă literalmente „strângere într-un loc”, „adunare”. În majoritatea ocurențelor din Scripturile grecești creștine, el se referă la clădirea sau la locul unde se adunau evreii pentru a citi din Scripturi, pentru a primi instruire, pentru a asculta predici și pentru a se ruga. (Vezi Glosarul, „Sinagogă”.) În acest context, termenul ar putea face referire la ‘sinagogi’, în cadrul cărora funcționau tribunalele evreiești. (Vezi nota de studiu de la Mt 10:17.) Totuși, e mai probabil ca el să fie folosit aici într-un sens mai larg, indicând adunările publice la care puteau participa atât evreii, cât și neevreii. Aceste adunări erau organizate cu scopul de a iniția o acțiune juridică împotriva unui creștin din cauza credinței sale și poate chiar de a pronunța un fel de hotărâre judecătorească împotriva acestuia.

să împartă moștenirea cu mine: Legea mozaică arăta clar cum trebuia împărțită o moștenire între frați. Fiul mai mare primea o parte dublă, deoarece, la moartea tatălui, prelua responsabilitățile ce îi reveneau capului familiei. (De 21:17) Restul moștenirii se împărțea între ceilalți moștenitori. Probabil că bărbatul menționat în acest verset era lacom și dorea mai mult decât îi revenea în mod legal. Aceasta ar putea explica de ce s-a comportat în mod nepotrivit și l-a întrerupt pe Isus, care vorbea despre lucruri spirituale, pentru a-i adresa o cerere legată de o chestiune materială. Dând dovadă de înțelepciune, Isus a refuzat să se implice în dispută. Totuși, el a profitat de ocazie pentru a avertiza împotriva lăcomiei.

mediator: Sau „cel care împarte (partajează)”. Aici Isus afirmă că nu era nevoie să se implice într-o chestiune clar reglementată de Legea mozaică. De altfel, potrivit Legii, bătrânii trebuiau să medieze disputele financiare. De asemenea, Isus știa că fusese trimis pe pământ pentru a predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, nu pentru a se implica în chestiuni laice.

lăcomie: Termenul grecesc pleonexía înseamnă literalmente „a avea mai mult” și transmite ideea de a dori să ai tot mai mult, fără a fi vreodată mulțumit. Acest termen grecesc apare și în Ef 4:19; 5:3. În Col 3:5, după ce menționează „lăcomia”, Pavel adaugă „care este idolatrie”.

o ilustrare: Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.

îmi voi zice: Sau „voi zice sufletului meu”. Termenul grecesc psykhḗ, redat în mod obișnuit prin „suflet”, apare de trei ori în versetele 19 și 20. Sensul lui este stabilit în funcție de context. (Vezi Glosarul, „Suflet”.) Aici se referă la persoana însăși – adică ființa materială, vizibilă, tangibilă –, nu la o entitate invizibilă, intangibilă din interiorul corpului uman. Așadar, expresiile „voi zice sufletului meu” și „îmi voi zice” înseamnă în esență același lucru. (Vezi nota de studiu de la Ai, din acest verset, și nota de studiu de la Lu 12:20.)

Ai: Sau „Suflete, ai”. Omul fără minte își vorbește lui însuși. Așa cum se explică în nota de studiu de la îmi voi zice, din acest verset, termenul grecesc psykhḗ, redat în mod obișnuit prin „suflet”, se referă aici la persoana însăși. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

Om fără minte: Sau „Nebunule”. În general, când folosește termenii „fără minte” sau „nebun”, Biblia nu se referă la o persoană cu o deficiență mintală, ci la o persoană care respinge cu dispreț ceea ce este rațional și adoptă o conduită ce sfidează principiile morale și normele drepte ale lui Dumnezeu.

ți se va cere viața: Aici, verbul grecesc redat prin „a cere” este la persoana a treia plural, astfel că expresia poate fi tradusă prin „îți vor cere viața”. Dar în această ilustrare nu este menționat niciun grup de oameni sau de îngeri. Forma verbală indică pur și simplu ce avea să i se întâmple omului. Isus nu precizează cum avea să moară bogatul sau cum avea să i se ia viața. Ideea este că, într-un fel sau altul, omul urma să moară în acea noapte.

viața: Sau „sufletul”. Așa cum se arată în nota de studiu de la Lu 12:19, sensul termenului grecesc psykhḗ, redat în mod obișnuit prin „suflet”, depinde de context. Aici, termenul se referă la viața unei persoane. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

bogat în ochii lui Dumnezeu: Sau „bogat față de Dumnezeu”, adică bogat în ce privește lucrurile pe care Dumnezeu le consideră importante.

Nu vă mai îngrijorați: Timpul verbului grecesc merimnáō, care apare în acest îndemn, exprimă ideea de întrerupere a unei acțiuni în curs. Acest verb descrie îngrijorările care împiedică o persoană să se concentreze asupra unui lucru și care îi distrag atenția, făcând-o să-și piardă bucuria. Luca îl folosește și în Lu 12:11, 25, 26, iar Pavel, în 1Co 7:32-34 și în Flp 4:6. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:25.)

viața voastră: Sau „sufletul vostru”. Termenul grecesc psykhḗ, redat de regulă prin „suflet”, se referă aici la viața unei persoane. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

viața: Sau „sufletul”. La fel ca în versetul anterior, termenul grecesc psykhḗ se referă aici la viața unei persoane. În acest context, viața (sufletul) și corpul, menționate împreună, reprezintă întreaga persoană.

corbii: În Scripturile grecești creștine, această pasăre este menționată doar aici. Când Isus a dat un îndemn similar în Predica de pe munte, el nu s-a referit la o pasăre anume. (Mt 6:26) Episodul pe care îl relatează Luca a avut loc în timpul serviciului lui Isus în Iudeea, la aproximativ 18 luni după ce a ținut Predica de pe munte în Galileea. În acest verset, Isus dă forță îndemnului menționând corbul, o pasăre necurată potrivit legământului Legii. (Le 11:13, 15) Fără îndoială, lecția este următoarea: Dacă Dumnezeu are grijă de corbi, care sunt păsări necurate, putem fi siguri că el nu-i va abandona niciodată pe oamenii care se încred în el.

un cot: Vezi nota de studiu de la Mt 6:27.

durata vieții lui: Vezi nota de studiu de la Mt 6:27.

un lucru atât de mic: Lit. „cel mai mic lucru”. Se pare că aceste cuvinte se referă la ceea ce se spune în versetul anterior cu privire la faptul de a adăuga un cot la durata vieții. Dacă oamenii nu-și pot prelungi viața nici măcar puțin, nici chiar cu un cot, de ce ar fi atât de preocupați să acumuleze bogății, hrană și îmbrăcăminte și să dețină multe case și proprietăți?

crinii: Unii consideră că florile despre care se vorbește aici sunt anemonele, dar termenul din limba originală se poate referi la o mare varietate de flori, precum lalelele, zambilele, irișii și gladiolele. Alții sunt de părere că Isus a făcut, pur și simplu, referire la numeroasele flori sălbatice care creșteau în acea zonă și, prin urmare, preferă o redare mai generală, precum „florile” sau „florile câmpului”. Această ipoteză este plauzibilă, deoarece Isus, referindu-se în continuare la aceleași flori, le numește „plantele de pe câmp”. (Lu 12:28; Mt 6:28-30)

plantele . . . cuptor: Vezi nota de studiu de la Mt 6:30.

oameni cu puțină credință: Vezi nota de studiu de la Mt 6:30.

nu vă mai frământați: Sau „nu mai fiți cuprinși de încordare și neliniște”. Termenul grecesc meteōrízomai apare doar aici în Scripturile grecești creștine. În greaca clasică avea sensul de „a ridica în aer”, „a suspenda”; cu acest sens era folosit și cu privire la corăbiile aruncate încoace și încolo pe mare. Însă, în acest context, este folosit cu sens figurat și face referire la o persoană care este îngrijorată sau neliniștită, ca și cum ar fi aruncată încoace și încolo sau clătinată de îndoieli și neliniști.

continuați să căutați: Forma verbului grecesc indică o acțiune continuă, astfel că expresia ar putea fi redată și prin „căutați încontinuu”. Adevărații continuatori ai lui Isus nu trebuiau să caute Regatul doar pentru un timp, iar apoi să caute alte lucruri. Mai degrabă, ei trebuiau să acorde întotdeauna prioritate Regatului. Așa cum se arată în Mt 6:33, Isus a dat acest sfat și în Predica de pe munte, pe care o rostise în Galileea. Aici Luca menționează evenimente care au avut loc după aproximativ un an și jumătate, în ultima parte a serviciului lui Isus, probabil în Iudeea. Din câte se pare, Isus a considerat necesar să repete acest sfat.

daruri de îndurare: Vezi nota de studiu de la Mt 6:2.

Să aveți mijlocul încins: Această expresie idiomatică se referea la obiceiul de a ridica marginile unui veșmânt lung și a le lega cu o centură pentru a facilita munca fizică, alergarea etc. Ea a ajuns să aibă sensul de a fi pregătit pentru orice activitate. Expresii similare apar de multe ori în Scripturile ebraice. (De exemplu: Ex 12:11, n.s.; 1Re 18:46, n.s.; 2Re 3:21, n.s.; 4:29; Pr 31:17, n.s.; Ier 1:17, n.s.) Forma verbului grecesc folosit aici transmite ideea de a fi mereu gata de acțiune, ceea ce înseamnă că slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna pregătiți pentru activități spirituale. În 1Pe 1:13, expresia redată prin „pregătiți-vă . . . mintea pentru activitate” înseamnă literalmente „încingeți-vă coapsele minții”.

El își va încinge mijlocul: Vezi notele de studiu de la Lu 12:35; 17:8.

a doua strajă: Adică de la aproximativ ora 9 seara până la miezul nopții. Această diviziune a timpului corespundea sistemului greco-roman, care împărțea noaptea în patru străji. Înainte, evreii împărțeau noaptea în trei străji, fiecare având circa patru ore (Ex 14:24; Ju 7:19), dar, în secolul I e.n., ei adoptaseră deja sistemul roman. (Vezi notele de studiu de la Mt 14:25; Mr 13:35.)

a treia: Adică de la miezul nopții până la aproximativ ora 3 dimineața. (Vezi nota de studiu de la Mr 13:35.)

administratorul: Sau „intendentul casei”. Termenul grecesc oikonómos se referă la cineva numit peste slujitori, el însuși fiind un slujitor. În vechime, această poziție era adesea ocupată de un sclav fidel, care avea responsabilitatea de a se îngriji de treburile stăpânului său. Prin urmare, era o poziție de mare încredere. Un astfel de administrator, sau intendent al casei, a fost slujitorul lui Avraam „care administra tot ce avea” acesta. (Ge 24:2) La fel a fost și Iosif, așa cum se arată în Ge 39:4. În ilustrarea lui Isus, termenul „administrator” este la singular, dar aceasta nu înseamnă neapărat că administratorul reprezintă o singură persoană. Scripturile conțin exemple de substantive la singular folosite cu sens colectiv. De exemplu, când s-a adresat națiunii Israel ca grup, Iehova a spus: „Voi sunteți martorii mei [plural], . . . da, slujitorul meu [singular] pe care l-am ales”. (Is 43:10) În mod asemănător, administratorul din această ilustrare reprezintă un grup de persoane. În ilustrarea paralelă din Mt 24:45 este numit „sclavul fidel și prevăzător”.

cel prevăzător: Sau „cel înțelept”. Adjectivul grecesc folosit aici (phrónimos) transmite ideea de pricepere asociată cu perspicacitate, prevedere, discernământ, prudență și înțelepciune practică. Luca folosește o formă a aceluiași termen grecesc în Lu 16:8, redată prin „mai multă înțelepciune practică”. Același termen grecesc este folosit în Mt 7:24; 25:2, 4, 8, 9. În Septuaginta, termenul apare în Ge 41:33, 39 cu referire la Iosif.

toți slujitorii săi: Sau „slujitorii casei”, „personalul casei”. Aici apare termenul grecesc therapeía, care, asemenea termenului grecesc oiketeía („slujitorii casei”) din Mt 24:45, se referă la toți cei ce slujesc în casa stăpânului. Spre deosebire de Matei, Luca folosește un termen din greaca clasică. Alegerea acestui termen reflectă, probabil, nivelul său de instruire și profesia sa.

sclavul acela: Administratorul menționat în versetul 42 este numit aici ‘sclav’. (Vezi nota de studiu de la Lu 12:42.) Dacă „sclavul acela” se va dovedi fidel, va fi răsplătit. (Lu 12:44) În ilustrarea paralelă din Mt 24:45-47, acest administrator este numit „sclavul fidel și prevăzător”. (Vezi nota de studiu de la Lu 12:45.)

sclavul acela: Sclavul menționat aici este administratorul din Lu 12:42. Dacă „sclavul acela” se va dovedi fidel, va fi răsplătit. (Lu 12:43, 44) Însă dacă „sclavul acela” nu va fi loial, va fi pedepsit „cu cea mai mare severitate”. (Lu 12:46) Cuvintele lui Isus din acest verset sunt, de fapt, un avertisment dat administratorului fidel. În mod asemănător, în ilustrarea paralelă din Mt 24:45-51, când a spus „dacă vreodată sclavul acela rău zice în inima lui”, Isus nu a prezis că va exista ‘un sclav rău’ și nici nu a sugerat că va numi un astfel de sclav, ci a avertizat sclavul fidel cu privire la ce s-ar întâmpla dacă ar începe să manifeste caracteristicile unui sclav rău.

îl va pedepsi cu cea mai mare severitate: Vezi nota de studiu de la Mt 24:51.

să aprind un foc: Figurativ vorbind, venirea lui Isus a marcat începutul unei perioade de foc pentru evrei. Isus ‘a aprins un foc’ aducând în discuție subiecte arzătoare, care au stârnit controverse. Drept urmare, multe învățături și tradiții false au fost mistuite ca de foc. De exemplu, Isus nu a împlinit așteptările evreilor naționaliști, care sperau că Mesia va elibera Israelul de sub stăpânirea romană; dimpotrivă, el a suferit o moarte dezonorantă. Prin predicarea sa zeloasă, Isus a adus Regatul lui Dumnezeu în centrul atenției, stârnind dezbateri aprinse în întreaga națiune. (1Co 1:23)

ultimul bănuț: Lit. „ultimul lepton”. Termenul grecesc leptón înseamnă ceva mic și subțire. Leptonul era, se pare, cea mai mică monedă de cupru sau de bronz folosită în Israel și echivala cu a 128-a parte dintr-un dinar. (Vezi Glosarul, „Lepton”, și Ap. B14.)