DESCHIDE Biblia la Psalmul 83:18 (82:17, în unele ediţii). Cum este redat acest verset în Biblia ta? În Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi citim: „Ca să se ştie că tu, al cărui nume este Iehova, numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul!”. Acest verset este redat într-un mod asemănător şi în alte traduceri ale Bibliei. Totuşi, numele „Iehova” a fost scos din multe traduceri ale Bibliei, fiind înlocuit cu titluri, cum ar fi „Domnul”. Prin urmare, în Psalmul 83:18 ar trebui să apară un titlu sau numele „Iehova”?

Acest verset face referire la un nume propriu. În textul original în ebraică, limba în care a fost scrisă cea mai mare parte a Bibliei, apare un nume propriu unic, scris cu literele ebraice יהוה (YHWH). În limba română, acest nume a fost redat deseori prin „Iehova”. Dar apare el într-un singur loc în Biblie? Nu. În textul original al Scripturilor ebraice, numele divin apare de aproape 7 000 de ori.

Cât de important este numele lui Dumnezeu? Să ne gândim la rugăciunea-model lăsată de Isus Cristos. Ea începe cu următoarele cuvinte: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău” (Matei 6:9). Cu altă ocazie, Isus s-a rugat lui Dumnezeu astfel: „Tată, glorifică-ţi numele!”. Iar Dumnezeu i-a răspuns din cer: „L-am glorificat şi îl voi mai glorifica!” (Ioan 12:28). Evident, numele lui Dumnezeu este foarte important. Atunci de ce unii traducători au scos acest nume din Biblie şi l-au înlocuit cu unele titluri?

După cât se pare, există două motive principale. În opinia unora, acest nume nu trebuie folosit pentru că în prezent nu se mai cunoaşte pronunţia lui iniţială. Având în vedere că în ebraica veche cuvintele se scriau fără vocale, nu se ştie cu exactitate cum erau pronunţate în timpurile biblice literele YHWH. Însă ar putea fi acesta un motiv ca să nu folosim numele lui  Dumnezeu? În timpurile biblice, numele „Isus” se pronunţa, probabil, „Ieşua” sau „Iehoşua”, însă nimeni nu are certitudinea că aceasta era pronunţia. Totuşi, astăzi oameni din întreaga lume rostesc numele lui Isus în diverse moduri, aşa cum se obişnuieşte în limba lor. Deşi nu ştiu cum se pronunţa acest nume în secolul I, ei nu se reţin să-l folosească. Dacă ai merge într-o altă ţară, ai constata, probabil, că şi numele tău se pronunţă diferit în altă limbă. În concluzie, faptul că nu ştim cum se pronunţa în vechime numele lui Dumnezeu nu este un motiv să nu-l folosim.

Un alt motiv pentru care unii au scos numele lui Dumnezeu din Biblie are legătură cu o veche tradiţie evreiască. Mulţi evrei susţineau că numele divin nu trebuia pronunţat niciodată. Această tradiţie are la bază, după cât se pare, o interpretare greşită a unei legi din Biblie, care spune: „Să nu foloseşti în mod nedemn numele lui Iehova, Dumnezeul tău, căci Iehova nu-l va lăsa nepedepsit pe cel ce foloseşte numele său în mod nedemn” (Exodul 20:7).

Această lege interzicea folosirea numelui divin într-un mod greşit, însă nu interzicea folosirea lui într-un mod plin de respect. Scriitorii părţii ebraice a Bibliei (numită de unii „Vechiul Testament”) au fost toţi bărbaţi fideli care au aplicat Legea dată de Dumnezeu israeliţilor din vechime. Ei au folosit de multe ori numele lui Dumnezeu. De exemplu, numele divin a fost inclus în numeroşi psalmi, care erau cântări de laudă intonate de mulţimi de închinători ai lui Iehova. În plus, Iehova Dumnezeu le-a poruncit slujitorilor lui să-i cheme numele, iar cei fideli au respectat această poruncă (Ioel 2:32; Faptele 2:21). Aşadar, creştinii din prezent nu se reţin să-l folosească în mod respectuos, aşa cum a făcut cu siguranţă şi Isus (Ioan 17:26).

Traducătorii care au înlocuit numele divin cu diverse titluri sunt vinovaţi de o mare greşeală. Procedând astfel, ei au făcut ca Dumnezeu să pară o forţă inaccesibilă şi impersonală, deşi Biblia îi îndeamnă pe oameni să cultive ‘o prietenie strânsă’ cu El (Psalmul 25:14). Gândeşte-te la un prieten apropiat. Ai putea să-l consideri un prieten apropiat dacă nici măcar n-ai şti cum îl cheamă? În mod asemănător, cum ar putea să se apropie oamenii de Dumnezeu dacă nu ştiu cum îl cheamă?  În plus, cei ce nu folosesc numele lui Dumnezeu nu cunosc semnificaţia deosebită a acestui nume. Dar care este semnificaţia numelui divin?

Dumnezeu însuşi i-a explicat fidelului său slujitor Moise semnificaţia numelui său. Când Moise l-a întrebat pe Dumnezeu care este numele său, Iehova i-a răspuns: „Eu voi deveni ce voi vrea să devin” (Exodul 3:14). Prin urmare, Iehova poate deveni orice este necesar pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile, iar în ce privește creația sa, el poate face să se întâmple orice este nevoie pentru realizarea scopului său.

Să presupunem că şi tu ai putea deveni orice ai dori. Ce-ai face pentru prietenii tăi? Dacă unul dintre ei s-ar îmbolnăvi grav, ai deveni un medic bun şi l-ai vindeca. Dacă altul şi-ar pierde toţi banii, ai deveni un binefăcător bogat pentru a-l ajuta. Dar adevărul este că niciunul dintre noi nu poate deveni tot ceea ce ar vrea. Pe măsură ce vei studia Biblia, vei constata cu uimire că Iehova devine orice este necesar pentru a-şi duce la îndeplinire promisiunile. El îşi foloseşte cu bucurie puterea în folosul celor care îl iubesc (2 Cronici 16:9). Cei care nu ştiu cum îl cheamă pe Dumnezeu n-au cum să cunoască minunatele faţete ale personalităţii sale.

Este evident deci că numele „Iehova” trebuie să apară în Biblie. Faptul de a-l folosi fără reţinere în închinarea noastră şi de a-i cunoaşte semnificaţia ne ajută să ne apropiem de Tatăl nostru ceresc. *