1. Care este secretul unei vieţi de familie fericite?

IEHOVA DUMNEZEU vrea să ai o viaţă de familie fericită. Cuvântul său, Biblia, conţine îndrumări pentru toţi membrii familiei şi arată ce rol i-a încredinţat Dumnezeu fiecăruia. Când toţi îşi îndeplinesc rolul ţinând cont de sfaturile Bibliei, viaţa de familie este o sursă de bucurie. Isus a spus: „Fericiţi sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectă!” (Luca 11:28).

2. Ce trebuie să înţelegem pentru a avea o familie fericită?

² Pentru a avea o viaţă de familie fericită, trebuie, în primul rând, să înţelegem că fondatorul familiei este Iehova, pe care Isus îl numeşte „Tatăl nostru” (Matei 6:9). Orice familie de pe pământ există datorită Tatălui nostru ceresc. De aceea, el ştie cel mai bine ce anume contribuie la fericirea familiei (Efeseni 3:14, 15). Potrivit Bibliei, care este rolul fiecărui membru al familiei?

3. Cum prezintă Biblia începuturile familiei umane, şi de unde ştim că ceea ce spune ea este adevărat?

³ Iehova i-a creat pe primii oameni, Adam şi Eva, şi i-a unit prin căsătorie. Le-a dat ca locuinţă un frumos paradis  terestru, grădina Edenului, şi le-a spus: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă . . . umpleţi pământul [și] supuneți-l” (Geneza 1:26-28; 2:18, 21-24). Aceasta nu este o poveste sau o legendă, deoarece Isus a confirmat adevărul cuvintelor din Geneza despre începuturile vieţii de familie (Matei 19:4, 5). În prezent, ne confruntăm cu multe necazuri, iar viaţa noastră nu este aşa cum a vrut Dumnezeu. Totuşi, putem avea o viaţă de familie fericită.

4. a) Cum poate contribui fiecare la fericirea familiei? b) De ce este important să studiem viaţa lui Isus pentru a avea o familie fericită?

⁴ Fiecare poate contribui la fericirea familiei dacă îl imită pe Dumnezeu şi manifestă iubire (Efeseni 5:1, 2). Însă cum putem să-l imităm pe Dumnezeu dacă nu-l vedem? Întrucât Iehova l-a trimis pe Fiul său întâi născut pe pământ, putem şti cum acţionează Dumnezeu (Ioan 1:14, 18). Isus Cristos l-a imitat perfect pe Tatăl său ceresc, astfel că oricine îl vedea şi îl auzea putea spune că l-a văzut şi l-a auzit pe Iehova (Ioan 14:9). Prin urmare, fiecare poate contribui la fericirea familiei dacă învaţă ce fel de iubire a manifestat Isus şi îi urmează exemplul.

5, 6. a) Ce exemplu le-a dat Isus soţilor prin modul în care s-a purtat cu congregaţia? b) Ce trebuie să facem pentru ca păcatele noastre să fie iertate?

⁵ Biblia spune că soţii trebuie să se poarte cu soţiile lor aşa cum s-a purtat Isus cu discipolii săi. Biblia dă următoarea poruncă: „Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, aşa cum şi Cristos a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea . . . Tot aşa, soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe corpul lor. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine, fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată carnea, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, cum face şi Cristos cu congregaţia” (Efeseni 5:23, 25-29).

⁶ Iubirea pe care a arătat-o Isus faţă de discipolii săi este un exemplu perfect pentru soţi. Deşi erau imperfecţi, Isus  „i-a iubit până la sfârşit”, dându-şi viaţa pentru ei (Ioan 13:1; 15:13). De aceea, soţii sunt îndemnaţi: „Continuaţi să vă iubiţi soţiile şi nu vă mâniaţi peste măsură pe ele!” (Coloseni 3:19). Ce îl poate ajuta pe un soţ să aplice acest sfat, îndeosebi când soţia sa nu acţionează cu înţelepciune? Faptul de a nu uita că şi el face greşeli şi că, pentru a fi iertat de Dumnezeu, trebuie ca mai întâi el să-i ierte pe cei care greşesc faţă de el, inclusiv pe soţia sa. Bineînţeles că şi soţia ar trebui să procedeze la fel. (Citește Matei 6:12, 14, 15.) Probabil că acum înţelegi de ce se spune că o căsnicie fericită este unirea a două persoane gata să ierte.

7. De ce anume a ţinut cont Isus, şi de ce acest lucru este un exemplu pentru soţi?

⁷ De asemenea, soţul nu trebuie să uite că Isus şi-a tratat discipolii cu multă consideraţie. El a ţinut întotdeauna cont de limitele şi de necesităţile lor fizice. De exemplu, odată, când erau obosiţi, el le-a spus: „Veniţi cu mine deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:30-32). Soţia merită să fie tratată cu aceeaşi consideraţie. Biblia spune că femeia este un „vas mai slab” şi îi porunceşte soţului să-i dea „onoare”. De ce? Deoarece atât soţul, cât şi soţia vor primi în aceeaşi măsură ‘favoarea nemeritată a vieţii’ (1 Petru 3:7). Soţul n-ar trebui să uite că, în ochii lui Dumnezeu, cel mai mult contează fidelitatea noastră şi nu faptul că suntem bărbaţi sau femei (Psalmul 101:6).

8. a) În ce sens un soţ care „îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine”? b) Ce înseamnă că soţul şi soţia sunt „o singură carne”?

⁸ Biblia spune că soţul care „îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine”. De ce? Deoarece, aşa cum a arătat Isus, soţul şi soţia „nu mai sunt doi, ci o singură carne” (Matei 19:6). Prin urmare, cei căsătoriţi trebuie să aibă relaţii sexuale numai cu partenerul lor conjugal (Proverbele 5:15-21; Evrei 13:4). Astfel, ei trebuie să manifeste un interes neegoist faţă de necesităţile celuilalt (1 Corinteni 7:3-5). Demne de luat în seamă  sunt şi cuvintele: „Nimeni nu şi-a urât vreodată carnea, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag”. Soţul trebuie să-şi iubească soţia ca pe sine şi nu trebuie să uite că-i va da socoteală capului său, Isus Cristos (Efeseni 5:29; 1 Corinteni 11:3).

9. Ce calitate a lui Isus este amintită în Filipeni 1:8, şi de ce soţul trebuie să manifeste această calitate faţă de soţia lui?

⁹ Apostolul Pavel a vorbit despre ‘tandra afecţiune pe care o are Cristos Isus’ (Filipeni 1:8). Deoarece Isus manifesta această calitate înviorătoare, femeile care deveniseră discipoli se simţeau bine în prezenţa lui (Ioan 20:1, 11-13, 16). Şi soţia simte nevoia ca soţul să-i arate o afecţiune tandră.

10. Ce exemplu le-a lăsat Isus soţiilor?

¹⁰ Asemenea oricărei instituţii, familia are nevoie de un conducător, sau de un cap, ca să poată funcţiona bine. Chiar şi Isus se supune autorităţii unui Cap. „Capul lui Cristos este Dumnezeu”, aşa cum „capul femeii este bărbatul” (1 Corinteni 11:3). Prin supunerea sa faţă de Dumnezeu, Isus ne-a lăsat un exemplu excelent, deoarece toţi trebuie să ne supunem unei autorităţi.

11. Ce atitudine trebuie să aibă soţia faţă de soţul ei, şi ce rezultat poate avea conduita ei?

¹¹ Fiind imperfect, soţul face greşeli şi nu reuşeşte întotdeauna să fie un cap de familie model. Cum ar trebui să reacţioneze soţia într-o asemenea situaţie? N-ar trebui să desconsidere ceea ce face soţul ei şi nici să încerce să preia rolul de cap al familiei. Ea nu trebuie să uite că Dumnezeu preţuieşte mult un spirit blând şi liniştit (1 Petru 3:4). Dacă va avea această atitudine, soţiei îi va fi mai uşor să fie supusă, chiar şi în situaţii dificile. În plus, Biblia spune: „Soţia . . . să aibă respect profund faţă de soţul ei” (Efeseni 5:33). Dar dacă soţul ei nu recunoaşte autoritatea lui Cristos? Biblia le îndeamnă pe soţii: „Fiţi supuse soţilor voştri, pentru ca, dacă  unii nu ascultă de cuvânt, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, fiindcă vor fi martori ai purtării voastre caste, pline de un respect profund” (1 Petru 3:1, 2).

12. De ce nu este greşit ca soţia să-şi exprime cu respect punctul de vedere?

¹² S-ar putea ca, uneori, soţia să nu fie de acord cu soţul ei, indiferent dacă acesta este sau nu un slujitor al lui Iehova. Într-o asemenea situaţie, soţia nu este lipsită de respect dacă îşi exprimă cu tact punctul de vedere. Este posibil ca ea să aibă dreptate, iar dacă soţul ţine cont de părerea ei, toată familia va avea de câştigat. Avraam nu a fost de acord cu Sara, soţia lui, când aceasta i-a propus o soluţie practică la o problemă de familie, însă Dumnezeu i-a spus: „Ascultă de glasul ei”. (Citește Geneza 21:9-12.) Cu toate acestea, când soţul ia o decizie care nu contravine legilor lui Dumnezeu, soţia manifestă supunere dacă îl susţine în decizia lui (Faptele 5:29; Efeseni 5:24).

13. a) Ce îndemnuri primesc femeile căsătorite în Tit 2:4, 5? b) Ce spune Biblia despre separare şi divorţ?

¹³ Pentru a-şi îndeplini rolul, soţia trebuie să se achite de multe responsabilităţi. De exemplu, Biblia arată că femeile căsătorite trebuie „să-şi iubească soţii, să-şi iubească copiii, să aibă o minte sănătoasă, să fie caste, gospodine, bune, supuse soţilor lor” (Tit 2:4, 5). O soţie şi o mamă care acţionează în acest fel câştigă iubirea şi respectul familiei sale. (Citește Proverbele 31:10, 28.) Totuşi, întrucât ambii soţi sunt persoane imperfecte, s-ar putea ca, în cazuri extreme, să se ajungă la separare sau la divorţ. Biblia arată că separarea este permisă în anumite situaţii. Însă, această chestiune este foarte serioasă, deoarece Biblia spune: „Soţia să nu se separe de soţul ei . . . , iar soţul să nu-şi părăsească soţia” (1 Corinteni 7:10, 11). Biblia aprobă divorţul numai dacă unul dintre parteneri comite fornicaţie, adică imoralitate sexuală (Matei 19:9).

14. Cum s-a purtat Isus cu copiii, şi de ce anume au nevoie copiii din partea părinţilor?

¹⁴ Isus le-a dat un exemplu perfect părinţilor prin modul în care s-a purtat cu copiii. Când unii au încercat să-i împiedice pe copii să se apropie de Isus, acesta a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine! Nu încercaţi să-i opriţi”. Din relatarea biblică aflăm că el „a luat copiii în braţe şi i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei” (Marcu 10:13-16). Întrucât Isus şi-a făcut timp pentru copii, n-ar trebui şi părinţii să procedeze la fel cu copiii lor? Ei au nevoie să le dedicaţi mult timp, nu doar câteva momente. În plus, trebuie să vă faceţi timp să-i instruiţi, deoarece aceasta este o poruncă din partea lui Iehova. (Citește Deuteronomul 6:4-9.)

15. Ce pot face părinţii pentru a-şi ocroti copiii?

¹⁵ Trăim într-o lume care se degradează tot mai mult. De aceea, părinţii trebuie să-şi protejeze copiii de persoanele care vor să le facă rău, de exemplu de cei care ar vrea să-i abuzeze sexual. Isus şi-a ocrotit discipolii, pe care i-a numit cu multă afecţiune ‘copilaşi’. Când a fost arestat,  cu puţin timp înainte de a fi omorât, Isus s-a gândit la o modalitate prin care să-şi apere discipolii (Ioan 13:33; 18:7-9). Şi părinţii trebuie să fie atenţi la încercările Diavolului de a le face rău copiilor lor. Avertizaţi-i cu privire la pericole! (1 Petru 5:8) * Siguranţa lor morală, spirituală şi fizică nu a fost niciodată atât de ameninţată ca în prezent.

16. Ce pot învăţa părinţii din modul în care şi-a corectat Isus discipolii?

¹⁶ În noaptea dinaintea morţii lui Isus, discipolii s-au certat pentru că voiau să ştie cine dintre ei era cel mai mare. În loc să se supere  pe ei, Isus a încercat încă o dată să-i corecteze cu iubire prin cuvânt şi prin exemplul personal (Luca 22:24-27; Ioan 13:3-8). Dacă eşti părinte, cum poţi imita exemplul lui Isus când îţi corectezi copilul? Într-adevăr, copiii au nevoie de disciplinare, dar părinţii trebuie să-i disciplineze „în măsura potrivită” şi niciodată la mânie. Nu este bine să vorbeşti necugetat, „ca străpungerea unei săbii” (Ieremia 30:11; Proverbele 12:18). Copilul trebuie disciplinat în aşa fel încât să înţeleagă mai târziu că disciplinarea a fost spre binele lui (Efeseni 6:4; Evrei 12:9-11).

17. În ce fel a fost Isus un exemplu perfect pentru copii?

¹⁷ Ce pot învăţa copiii de la Isus? Prin exemplul său, Isus le-a arătat copiilor că trebuie să asculte de părinţi. Isus a zis: „Spun lucrurile acestea aşa cum m-a învăţat Tatăl”. Apoi a adăugat: „Fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute” (Ioan 8:28, 29). Aşa cum Isus a ascultat de Tatăl său ceresc, tot aşa copiii trebuie să asculte de părinţi. De fapt, această poruncă se găseşte în Biblie. (Citește Efeseni 6:1-3.) Deşi Isus a fost un copil perfect, el a ascultat de părinţii săi umani, Iosif şi Maria, care erau imperfecţi. Cu siguranţă, aceasta a contribuit la fericirea întregii familii! (Luca 2:4, 5, 51, 52)

18. De ce a ascultat Isus întotdeauna de Tatăl său ceresc, şi cine se bucură când copiii sunt ascultători?

¹⁸ Cum pot copiii să urmeze exemplul lui Isus şi astfel să-i facă fericiţi pe părinţii lor? Este adevărat, poate că uneori copiilor li se pare greu să asculte de părinţi, dar Dumnezeu le cere să fie ascultători (Proverbele 1:8; 6:20). Isus a ascultat întotdeauna de Tatăl său ceresc, chiar şi în situaţii dificile. Odată, când Dumnezeu i-a cerut să facă un lucru foarte greu, el a spus: „Îndepărtează de la mine paharul acesta!”, referindu-se la ceea ce îi ceruse Dumnezeu. Totuşi, Isus a  îndeplinit acea cerinţă deoarece era convins că Tatăl său ştia ce era cel mai bine pentru el (Luca 22:42). Copiii care învaţă să fie ascultători îi fac fericiţi pe părinţii lor şi pe Tatăl lor ceresc (Proverbele 23:22-25). *

19. a) Cum îi ispiteşte Satan pe copii? b) Ce efect poate avea asupra părinţilor conduita greşită a copiilor lor?

¹⁹ Dacă Diavolul l-a ispitit pe Isus, putem fi siguri că el îi va ispiti şi pe copii (Matei 4:1-10). De exemplu, el se poate folosi de presiunile din partea colegilor, care uneori pot fi foarte puternice. De aceea, este important ca tinerii să nu se asocieze cu cei răi (1 Corinteni 15:33). Să ne gândim ce a făcut Dina, fiica lui Iacov. Ea a căutat compania unor persoane care nu se închinau lui Iehova şi de aceea a avut mari necazuri (Geneza 34:1, 2). Cât de mult ar suferi întreaga familie dacă unul dintre membrii ei ar comite imoralitate sexuală! (Proverbele 17:21, 25)

20. Ce trebuie să facem pentru a avea o viaţă de familie fericită?

²⁰ Dacă aplicăm sfaturile Bibliei, vom rezolva mai uşor problemele care apar în familie. De fapt, acesta este secretul  unei vieţi de familie fericite. Prin urmare, soţilor, iubiţi-vă soţiile şi purtaţi-vă cu ele aşa cum s-a purtat Isus cu congregaţia. Soţiilor, supuneţi-vă autorităţii soţilor voştri şi imitaţi exemplul soţiei capabile descrise în Proverbele 31:10-31. Părinţi, educaţi-vă copiii (Proverbele 22:6). Taţilor, ‘conduceţi-vă bine familia’ (1 Timotei 3:4, 5; 5:8). Iar voi, copii, ascultaţi de părinţii voştri (Coloseni 3:20). Niciun membru al familiei nu este perfect deoarece cu toţii greşim. Aşadar, fiţi umili şi cereţi-vă iertare atunci când greşiţi.

21. Ce viitor minunat ne aşteaptă, şi cum ne putem bucura încă de pe acum de o viaţă de familie fericită?

²¹ Fără îndoială, Biblia conţine multe sfaturi valoroase referitoare la viaţa de familie. Mai mult decât atât, ea ne vorbeşte despre lumea nouă a lui Dumnezeu, când pământul va deveni un paradis unde vor trăi oameni fericiţi, care îi vor sluji lui Iehova (Revelaţia 21:3, 4). Ce viitor minunat ne aşteaptă! Ne putem bucura încă de pe acum de o viaţă de familie fericită, dacă aplicăm îndrumările lui Dumnezeu consemnate în Cuvântul său, Biblia.