AŢI vrea să se pună capăt tuturor războaielor? În mod sigur, trebuie să existe o soluţie diplomatică la conflictele naţionale şi internaţionale. Mulţi sunt de părere că s-ar putea elimina războaiele dacă ar exista cooperare între conducătorii statelor lumii. Însă, probabil că sunteţi dezamăgiţi de rezultatele diplomaţiei. De secole, diplomaţii ratifică tratate, formulează rezoluţii şi ţin reuniuni la nivel înalt, dar puţine probleme au fost rezolvate definitiv.

Biblia vorbeşte mult despre diplomaţie şi pace. Ea răspunde la următoarele întrebări: Din ce cauză măsurile diplomatice nu pot aduce în prezent pacea în lume? Ar trebui creştinii să se implice în acţiuni diplomatice? Cum se va instaura, în cele din urmă, adevărata pace?

În Biblie găsim câteva relatări care ne arată cum se poate ajunge la pace printr-un dialog direct. De exemplu, Abigail l-a convins cu multă măiestrie pe David şi armata lui să nu se răzbune  pe cei din casa ei (1 Samuel 25:18–35). Isus a făcut o ilustrare despre un rege care, în faţa unui conflict, nu a avut altă soluţie decât să trimită nişte ambasadori pentru a cere pace (Luca 14:31, 32). Într-adevăr, Biblia recunoaşte că anumite forme de diplomaţie pot pune capăt conflictelor. Aşadar, de ce întrevederile de pace au adesea un succes limitat?

Biblia a prezis cu exactitate că zilele în care trăim aveau să fie pline de probleme. Din cauza influenţei rele exercitate de Satan Diavolul, oamenii urmau să fie „refractari la orice acord, . . . cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie“ (2 Timotei 3:3, 4; Revelaţia 12:12). Mai mult, Isus a profeţit că încheierea actualului sistem de lucruri avea să fie marcată de „războaie şi relatări despre războaie“ (Marcu 13:7, 8). Cine poate nega că aceste lucruri se întâmplă în lume pe scară tot mai largă? Având în vedere această situaţie, ne mai miră faptul că încercările de a instaura pacea între naţiuni nu ajung la nici un rezultat?

Să ne mai gândim la un lucru: Deşi poate că diplomaţii se străduiesc să evite conflictele, principalul obiectiv al fiecăruia este acela de a promova interesele propriei ţări. Aceasta constituie esenţa diplomaţiei politice. Ar trebui creştinii să se implice în astfel de acţiuni?

Biblia ne sfătuieşte: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mântuire“ (Psalmul 146:3). Aceasta înseamnă că, indiferent de motivaţiile lor, diplomaţii lumii n-au nici capacitatea, nici puterea de a elabora soluţii definitive.

Când a fost adus în faţa lui Ponţiu Pilat pentru a fi judecat, Isus a spus: „Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din această lume, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată, regatul meu nu este de aici“ (Ioan 18:36). Strategiile pentru pace sunt adesea umbrite de ura naţionalistă şi de egoismul politic. Aşadar, adevăraţii creştini nu se implică în conflictele acestei lumi şi nici în acţiunile ei diplomatice.

Înseamnă oare că ei rămân indiferenţi la problemele lumii? Sunt ei insensibili la suferinţa oamenilor? Nu. Dimpotrivă, Biblia îi descrie pe închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu drept persoane care „suspină şi gem“ din cauza lucrurilor rele care se petrec în lume (Ezechiel 9:4). Însă creştinii se bizuie pe Dumnezeu care va aduce pacea aşa cum a promis. Consideraţi că pacea înseamnă sfârşitul războiului? Regatul lui Dumnezeu va realiza în mod sigur acest lucru (Psalmul 46:8, 9)! În plus, Regatul va aduce siguranţă deplină şi bunăstare tuturor locuitorilor pământului (Mica 4:3, 4; Revelaţia 21:3, 4). O asemenea pace nu poate fi obţinută niciodată pe cale diplomatică sau prin eforturile organizaţiilor „de menţinere a păcii“.

Profeţiile biblice şi istoria arată în mod clar că, dacă aşteptăm ca oamenii să aducă pacea pe cale diplomatică, vom fi dezamăgiţi. Cei care îşi pun speranţa în Isus Cristos şi sprijină Regatul lui Dumnezeu îşi vor vedea împlinită dorinţa de pace. Dar ceea ce e mai important, se vor bucura de adevărata pace pentru totdeauna! — Psalmul 37:11, 29.